PRIBEAGULE...

Pribeagule, opreşte-te puţin
Din alergarea-ţi furibundă
Şi vezi dacă al tău destin
Poate lumina s-o pătrundă!

Şi-ntreabă-te de ce mereu
Călătoreşti fără-nsoţire
Crezând că pe acel traseu
Vei întâlni doar fericire.

Opreşte-te, puţin, din mersul
Spre al tău ţel imaginar
Şi primeneste-ţi universul
De vrei să nu mai fii hoinar.

Abia atunci vei intreprinde
O căutare ce-ţi dă sens
Şi-abia atunci se va aprinde
În tine-un duh nou şi intens,

Şi vei pricepe că IUBIREA
E singura ce poate da
Orientarea şi-mplinirea
Şi dorul de eterna STEA.


8 Mai, 2008