LUMINA!

Uneori în jurul tău, parcă totu-i alb sau negru.
Şi cauţi înțelesuri şi-un răspuns pentru integru.
În gând se desfăşoară paleta culorilor de vis,
La cruce cauţi înţelesuri şi drumul spre paradis.

Continui căutarea, urmezi un drum, ce pare dur
Şi viaţa ţi se desfăşoară sub chinuri negre-n jur.
Şi palida speranţă aduce disperarea şi te dai bătut,
Iar sufletu-ţi spune: Adevărul tu nu l-ai cunoscut.

Lumina risipeşte neantul, vezi, ce n-ai mai văzut,
Inima se deschide larg, ca să-nveţi, ce-ai de făcut.
Ceri înţelepciune şi vezi, că nu e totul pierdut,
În verdele crud descoperi, că eşti abia la-nceput.

Din minunile Domnului prea puțin ai aflat,
Necunoscute multe... multe... ai de descifrat.
Şi puful galben, mototolul, ce mişună prin iarbă,
Îţi descoperă al vieţii miracol şi inima te întreabă:

- Petale albe, roze, albastre, galbene, atâtea culori vii
Şi glasul zglobiu de bucurie al mulţimii de copii,
Nu-ţi vorbesc toate acestea, de un roşu sânge,
Ce-a curs, pentru a curăţi păcatul şi mai curge?

Ridică-ţi ochii la cer şi vezi albastrul cristalin,
Când soarele străluceşte şi peste el... nori nu vin...
Şi atunci când norii se ridică şi-ntunecă zarea,
Înţelege de ce, cu nori şi soare îţi este umblarea.

Norii-s trecători, plumbul lor nu rămâne veşnic,
Şi soarele oranj, va străluci mult mai puternic.
Viața nu e roză, e plină de splendide nuanțe,
Ce zi de zi înviorează... a vieții tale speranțe.

Miresme parfumate răspândite de miile de flori,
În plină armonie cu farmecul miilor de culori,
Aşa sunt mărgăritarele lacrimilor tale, ce se scurg,
În armonie cu suferinţa şi pacea din zori-n amurg.

Un zâmbet sub Soare aprinde în ochi tăi bucuria,
Tristeţea sub nori clădeşte-n suferinţa ta, armonia.
Pe undele iubirii, razele dragostei întind curcubeu,
Şi-n sângele roşu, purificator, devii fiu de Dumnezeu.

Oranjul soare, aprins în jarul luminii strălucitoare,
Revarsă căldura, dintr-o forţă de viaţă dătătoare.
Aurul galben din găoace născut şi din polen prins,
Te-mbie la viaţă, de un dor de veşnicie cuprins.

Păşunile verzi te-mbie, să priveşti albastrul senin,
Irisul, ca indigoul lasă urme de lacrimi cu suspin.
Violetul din suferinţi... ce înnobilează cărarea,
Sub lumina vieţii, cu Isus ne este şi va fi umblarea.

În lumina Lui, să umblăm statornic, plini de bunătate,
Să păstrăm puritatea şi credincioşia cu scumpătate.
Să purtăm în inimile noastre bucuria mântuirii
Să veghem la neprihănire, răstignind lăstarii firii.

Amin!