Pieritor și trist, plin de țărână
Mă întorc la Tine, Domnul meu!
Lasă peste mine a Ta mână,
Har nemăsurat, sfântă lumină,
Pacea Ta, un veșnic curcubeu!

M- am trezit din somnul neștiinței,
Un pribeag nenorocit și trist;
M- am întors pe calea pocăinței
Rob al lacrimii și al căinței,
Să îți cânt de- acum Mărite Christ!

Fără Tine sunt pierdut prin lume,
Pom ursit să ardă în cuptor;
Veșnicul fugar fără de nume,
Cel sortit să piardă nu s- adune,
Prăbușit sub plânsul unui nor.

Nu cunosc o altă bucurie,
Un alt Domn milos și iertător,
Care să îmi dea din apa vie,
Stropi de Har, cu- a Sa mărinimie;
Strai curat, spălat l- al Său izvor.

Îmi ridic genunchiul din țărână
Iar privirea mi- o înalț spre Cer;
Astăzi simt privirea Ta divină
Ce revarsă pace și lumină,
Și-mi ajunge! Altceva nu- Ți cer!