Ziua de Rusalii


E zi de sărbătoare... a Cincizecimii celebrare,
Ziua de Rusalii... a Duhului Sfânt revărsare.
Din cer... un vâjâit puternic... limbi ca de foc...
S-au aşezat peste apostolii... ştrânşi la un loc.

Umpluţi de Duh Sfânt... cum Isus le-a promis...
Au primit putere... să spună... tot ce trebuia zis.
Vorbeau... în alte limbi... mulţimea adunată...
Nu-nţelegea... ce-i minunea... ce li s-arată...

Mulţimea-ncremenită... de ce a auzit... văzut.
Se mira... de cuvinte... în limba care s-au născut.
Fiecare... îi auzea vorbind... în limba lui... miraţi...
Erau în adâncul inimii lor... de cuvânt cercetaţi.

Unii... se minunau... alții-i credeau de must îmbătaţi.
Se-ntrebau unii pe alţii: „Ce vrea să zică aceasta?"
Vorbirea în limbi... îi ţine şi azi... pe unii depărtaţi
De Adevăr... întrebându-se: „ce-o mai fi şi asta?"

Limbi omeneşti... ingereşti... cum vrea Duhul...
Şi azi e la fel... dăruieşte Duhul Sfânt... Domnul.
Limbi cunoscute... necunoscute... unul şi unul...
Duh de proorocie... tălmăcire... primeşte omul.

Ce-a fost spus... prin proorocul Ioel... se-mplineşte...
Duhul adevărului... fiecărui suflet... şi azi vorbeşte.
Să umblăm în adevărul... care ne eliberează...
La umblarea noastră... Duhul Sfânt veghează.

Risipeşte... misterul lucrurilor noi... pentru viitor...
Cu adevărul Sfânt... ne conduce. . ca un bun dirijor.
Ne pune-n deplină armonie... cu Sfânta Trinitate,
Privirile noastre... să fie-ndreptate... spre eternitate.

Ne ajută... să păstrăm în curăţie... al nostru cuget,
Veghează... să nu schiopăteze... al nostru umblet.
Să stăm... în lumina adevărului... depărtaţi de rău...
Să fugim de ispită... s-ascultăm de Dumnezeu.

Ne ţine... mereu... inima trează... simţul datoriei...
Fortifică... în noi... principii divine credincioşiei.
Ne mărturiseşte... a Scripturii plinătate... în adevăr,
Omul își descoperă... înţelepciunea vană... în răspăr.

Trinitatea... într-o sfântă unitate... la noi veghează...
Durerea... în încercări... cu mângâieri... o tratează.
Când vin... uneori talazuri... să lovească cu moarte...
Duhul adevărului... stă aproape de noi... nu departe.

Ne-nvaţă... cu lacrimi să ne rugăm... mai fierbinte...
Aprinde făclia... la cuvântul Sfânt... să luăm aminte.
Să nu-L întristam niciodată... să nu plece de la noi...
La ora decisivă... să spună... ce este bine pentru noi.

Să poţi fi destoinic... să fii... un bun credincios...
Să te asemeni... în tot ce vei face... cu Isus Hristos.
S-aduci roadele cele mai bune... vrednice de Cer...
Să n-aduni... poame amare... ce-n lumina zilei... pier.

Lasă Cuvântul... în adâncul inimii... să pătrundă...
Și pacea sufletească... va fi plină de-a iubirii undă.
Te inundă... și-ți stinge durerea... o dragoste divină,
Revărsată sublim... din armonia divină... în lumină.

Îți dă putere... călăuzire... Duhul Sfânt... mângâietorul.
Lui... i-a predat Isus... pe pământ... o vreme... poporul.
Rămâi... credincios... ascultător... în zile de cercetare...
Păstrează... pacea... dată de Isus... prin Duh... să fii tare.

Templul Duhului Sfânt... curăţat... de Slăvitul Isus...
Eşti tu... suflete... un far aprins... cu lumină de sus.
Duhul Sfânt... făclia ta... promis... mângâietor... de Isus.
Din ziua cincizecimii... când limbile de foc... s-au pus...

Peste apostoli... nu sunt un mister... şi n-au apus...
Până... în ziua de azi... revărsării Duhului... dau curs.
Mijlocind... călăuzind... sufletul... în tot Adevărul...
Se dezvăluie... din taina veşniciei... tot misterul.
Amin!