Când sunt jos, cât ești de mare,
Capul de-mi ridic spre Tine...
Când sunt slab, cât ești de tare
Cu Puterea Ta divină...

De-s bolnav, ce vindecare
De-a Ta mână mi-este dată...
De-s în bezna cea mai mare,
Ești Lumina ce Se-arată...

Când pier visuri, Tu ești Visul
Negrăit al veșniciei...
Și când doare, Tu Surâsul
Și Izvorul bucuriei...

De speranță când n-am parte,
Tu rămâi a mea Speranță...
Și de-ar fi să trec prin moarte,
Tu ești veșnica mea Viață...

Când pierd tot, Comoară mi-este
Dragostea-Ți în min’ lăsată...
Fă să pierd ce vestejește,
Dar pe Tine niciodată... !

Amin.