Ce dulce e lauda în locul cârtirii...
Și zâmbetul slavei în locu-ncruntării...
Încrederea-n Domnul e semn al iubirii,
Și-n valuri... Căci Domnul e Domn și al mării!

Ce dulce e cântul pe culmi de furtună,
Când știi că și-n urlet un Tată te-aude...
Când mările toate pe tine se-adună,
Nu-i loc mult prea jos unde El nu pătrunde!

Ce dulce e pacea și-n clipa muncirii,
Când știi c-a Lui mână iubind te frământă...
Ce dulce-i tăria și-n clipa zdrobirii,
Când mâna zdrobirii e mâna cea blândă...

Ce dulce e viața Hristos când e-n tine...
Când totu-i nădejde și totu-i Lumină...
Când totul te-ncearcă, dar totul e bine...
Când lacrima ta-n bucurie suspină...


Ce dulce ești, Doamne... Mai dulce ca mierea,
Ca mierea din fagur ce picură caldă...
Când Tu ești cu mine, ce este durerea?
Ce-i noaptea când ochii Îți stau să mă vadă?

Ce dulce ești, Doamne, când viața-i amară...
Ce dulce Lumină când noaptea-i adâncă...
Ce-a fi disperarea? Ce-nseamnă să doară?
Când harul dulceții mai curge azi încă...

Amin.