Când vina mea e mare
Și morții îi sunt pradă,
Cetate de scăpare
E mâna Ta cea caldă...
Ea degetele-și ’nalță
Ca cel mai tare zid
Și pe vecie față
De moarte mă închid...
Ce negrăit refugiu
Și ce adâncă tihnă,
Desfășurat de giulgiu... –
Vecie de odihnă...
Ca un copil la Tine
Degrab’ am alergat,
C-un ropot de suspine,
Și vina mi-ai iertat...
Neobosit vreodată,
Iubind, îmi dai iertare...
Odihnă necurmată,
Cetate de scăpare...
Amin.