Tu mi-ești aurul și-argintul,
Tu, Comoara mea nespusă...
Nu te schimb pe tot pământul,
Lumea-n tavă de-ar fi pusă...

Sufletul mi te dorește
Ca pe cea mai rece oază...
Și pe Tine Te iubește
Și de Tine însetează...

Dorul tot la Tine-mi zboară,
Pe cărarea lui cea lungă...
Și-ar tânji – a câta oară? –
Pân' la Tine să ajungă...

Și-ar tânji a lui iubire
Într-o lacrimă să-ți spună,
Partea mea de moștenire,
Tu, Comoara mea cea bună...

Amin.