Cui, Doamne, de nu Ție,
Să îi cădem 'nainte... ?
Și-atâta măreție
Cui, Doamne, să-i cântăm... ?
Și-atâta bucurie,
Vibrând în necuvinte... ?
Și lacrima cea vie
Spre cine s-o vărsăm... ?
Și cine e ca Tine,
Deplină Bunătate,
Iubind un om ca mine,
Să moară pentru el... ?
Și cine din ruine
Ridică în dreptate,
Zdrobind în veci suspine
Și dăruind un cer... ?
Și de nu-i nimeni, Tată,
Copilul Tău Te cheamă –
Mai pleacă-Te o dată,
Să-nvăț ce-nseamnă "bun"...
De frică mă dezleagă
Și, Te implor... mă-ndeamnă
Ființa mea întreagă
Iubirii s-o supun... !
Amin.