S-a întrupat Cuvântul prin cel mai sfânt mister,
Cum nimeni n-ar putea pe lume să-l cunoască,
Ca plin să locuiască de Har și de-Adevăr,
Cu noi și întru noi... din ceruri să ne nască.

S-a coborât în lume Lumina făr' apus –
Lumina ne-ncăpută în pieptul nost' întreagă...
Cunoașterea Iubirii prin Sine ne-a adus,
Dumnezeiasca Față descoperind-O dragă.

S-a dat ca Jertfă Mielul trimis de Dumnezeu
Și iată cum o Pâine, hrănindu-ne, Se frânge
Și din potir cum Vinul ne-adapă tot mereu,
Când Viața și-Nvierea și moartea o înfrânge... !

Amin.