Cuvintele noastre să fie o rouă
Acelui ce zace de arșiți străpuns,
Să dea o nădejde și-o lacrimă nouă
În sufletul stană, de oameni ascuns...

Cuvintele noastre să fie iubire,
Să fie balsamul pe răni de păcat,
Când spunem de-a Golgotei scumpă Jertfire,
Și-acel ce le află prin har vindecat...

Cuvintele noastre să fie lumină,
Să dea orișicui alinare și har,
Și-acelui ce-n beznele lumii suspină
Să-i fie chemare din moarte și far...

Cuvintele noastre să fie viață
Ce cheamă simțirea-n acela ce-i mort,
Și-acelui ce-i gata să moară speranță...
Și-acelui ce luptă cu valuri un port...


Viața și moartea se-ascund în cuvinte –
Dăm viață și-ucidem cu-a limbii putere –
De-aceea măcar de acum înainte
Iubind să vorbim... Și de nu, doar... tăcere.

Amin.