Nu mă judecă străine
Când nu știi necazul meu
Nu-mi fă viața de rușine
De ce ai tu ochiul rău?

Ai fost cu mine vreodată
Când am suferit la greu?
Mi-ai văzut fața brăzdată
De lovești obrazul meu?

M-ai îmbrățișat vreodată
Să-mi simți inima bătând?
De ce acum deodată
Stai și critici, judecând?

O, dacă ai putea o clipă
Să stai și să te oprești
Nu ai mai gândi in pripă
Și-ai vrea să te pocăiești

Doar puțin dacă ai privi
Pe celălalt cu ochi curați
Îți spun, nu ai mai bârfi
Și de azi ați fi, chiar frați

Nu mă judecă străine
Daca pâine nu mi-ai dat
Mâna n-ai întins spre mine
De ce te dai așa curat?

De-ar putea lacrimile mele
Ție să îți povestească
Toate chinurile grele
Ființa ta o sa bocească

De-ai putea cunoaște tu
Ce inima ar putea să spună
Tu singur ai spune, nu
Nu judec, spun o vorbă bună

De vrei să-mi cunoști ființa
Vino să ne așezăm
Să chemăm de sus lumina
In dragoste să ne acceptăm

Și-am să-ți spun detaliat
Așa cum trebuie să știi
Ce-mi viață mi s-a întâmplat
Tot ce tu ai vrea să știi

Apoi sigur că vei înțelege
Cât de mare e păcatul
De a vorbi, pe loc, la rece
Fără a asculta acuzatul

Să luăm atenți aminte
Și să nu mai judecăm
Mai bine fără cuvinte
Dragoste să arătăm

Căci așa vom fi plăcuți
Și găsiți fără de vină
Altfel vom umbla desculți
In întuneric, fără lumină