Trezește-mă când har de sus coboară,
Să pot sorbi un dulce în suspin,
Să nu mă dai uitării nici-o clipă,
Sa vindeci pasul meu străpuns de spini.

Trezește-mă când roua se înalță,
Să-mi răcoresc ființa-n foc aprins,
Să-mi ducă visul către împlinire,
Trezește-mă căci vreau să nu fiu stins.

Trezește-mă când soarele răsare,
Sub stele vreau să fiu eu luminat,
Să nu mă tem de-apusul vieții grele,
Ce-ai azi așa prezent, e-adevărat.

Să trec de el ușor îmi e dorința,
Trezește-mă sa văd puterea Ta,
Prin ea eu voi găsi doar biruința,
Să ies biruitor din lupta grea.

Trezește-mă când apele se-arată,
Să-mi fie scut credința ce mi-ai dat,
Să fiu sub ele vreau privind spre Tine,
În urma mea-ntreg valul tulburat.

Să fiu lumină-n mijlocul din noapte,
Trezește-mă când noapte-a răsărit,
Să vadă cei din jur că ești în mine,
De Tine că sunt eu călăuzit.
Amin