Mi-ai purtat mereu de grijă,
Duhul Tău m-a-nviorat,
A Ta dragoste în vise,
Mă avântă ne-ncetat.

Soarele îmi este haina,
Sufletului ce-l grăbesc,
Înspre răsărit de soare,
Căci eu vreau să te-ntâlnesc.

Vreau Dumnezeiască slavă,
S-o cuprind cu al meu dor,
Întind aripi nevăzute,
Dăruite pentru zbor.

Și privirea ridicată,
Stă mereu de după nori,
Căci cuprinsă mi-e ființa,
De dumnezeiești fiori.

Mi-ai dus visul printre stele,
Ca să fie împlinit,
Ca Luceafărul din noapte,
Un pământ ce-a strălucit.

Luminând cărarea vieții,
Dincolo de viitor,
Este-o vie primăvară,
Locul înspre care zbor.

Obosită mi-e ființa,
Doritoare de-un sfârșit,
De iubirea infinită,
Cu locaș în infinit.

Nu mă satur de-ațipirea,
Ce mi-e vis spre Paradis,
Pe o trecătoare scurtă,
Ce lasat-a fost în scris.
Amin