Când tac copile-n încercare,
Să știi... de Tine n-am uitat,
În ea doresc să-ti dau eu chipul,
A fiului de Împărat.
Doresc ca inima să-ti fie,
În așteptare fiul Meu,
Căci așteptarea e o jertfă,
Plăcută... o aștept mereu.
Când tac pe marea tulburată,
În Mine să te-ncrezi aș vrea,
Tăcerea Mea sădește-n tine,
Credința... să mă poți vedea.
Să poți vedea a Mea putere,
Și biruință ce-o dorești,
Atunci când tac sa nu ai teamă,
O clipă tu să nu oprești.
Când cerul parca se închide,
Și norii plumb vor deveni,
Ridică mâna și privirea,
Copilule... nu te opri.
În loc găsivei suferință,
Și rătăcire vei găsi,
Chiar de Eu tac... mergi înainte,
Și glasul Meu vei auzi.
Chiar dacă vremea este lungă,
O formă ție îti va da,
O formă ce-i Dumnezeiască,
Răbdând tăcut tăcerea Mea.
Nu mai e mult și auzivei,
O trâmbiță va răsuna,
Vei auzi a Mea strigare,
Să fii nuntaș la nunta Mea.
Amin.