Multe valuri se adună, Doamne-n jurul meu,
Dar cu Tine printre valuri, nu cunosc ce-i greu.

Multe pietre se avântă, vor a-mi otrăvi,
Inima care se zbate, pentru a trăi.

Multe guri nimicitoare, vor ca să opresc,
Dar sub ele-n alergare, eu nu obosesc.

E cu mine-a Ta putere, viu Stăpânitor,
Ochilor le dai vedere, eu să nu cobor.

Multe suferinti și lacrimi, vor a mă-nveli,
Dar nu pot... un cânt mi-e glasul, orișice-ar veni.

Nu mă tem de groaza nopții, viu sunt pe pământ,
Călător pe urma albă, urma Celui Sfânt.

Nu mă tem nici de războaie, scut mi-e Dumnezeu,
Oamenii nu au ce-mi face, nu mă tem de greu.

Voi călători spre ceruri, fără să mă tem,
Moartea când îmi dă târcoale, eu pe Domnu-l chem.

Chem fiorul îndurării, chem iubirea Sa,
Ce alungă orice teamă, chiar de-i mare... grea.

E iubirea ce mă-nalță, pe-aripile ei,
Ca să trec ușor de anii, ce-s atât de grei.
Amin