Ce bucurie mă-nconjoară,
Prin harul Domului Isus,
În fiecare zi și clipă,
De mine El nu stă ascuns.

Mi-e mulțumirea o podoabă,
Frumos sub ea e chipul meu,
Căci Cel ce-mi dă asemănare,
E numai Unul... Dumnezeu.

Ce fericire mi se-așterne,
În fața mea din zori de zi,
Deasupra mea un cer o cerne,
Mereu vreau doar a-i mulțumi.

Căci inima mereu zâmbește,
În El e fericită ea,
Nu pot să tac măcar o clipă,
Cânt fericirea-n vreme grea.

Ce dragoste mă copleșește,
Fiorul ei este ceresc,
Cu pacea sfântă mă-nconjoară,
Să pot și eu ca să iubesc.

E dragostea o haină albă,
Împodobită sunt cu ea,
Pe aripi sfinte mă înalță,
De tot ce-i greu mă trece ea.

Cu raze vii mă încălzește,
E scutul meu iubirea Lui,
Nu-s singur pe cărarea vieții,
Îmi dă culoarea bobului.

Eu nu ma tem ce-n față vine,
Căci sunt ales și mântuit,
Nu poate omul să dărâme,
Ce Dumnezeu a întocmit.
Amin