De-oi rătăci pe drumul vieții,
Deschide-mi ochii căci doresc,
Din lumea care mă-nconjoară,
Pe-a Tale brațe să sfârșesc.

De-oi bea din lacrima durerii,
Să lași balsam alinător,
Căci fericirea are aripi,
Pe-al ei parfum mă-nalț în zbor.

De m-or pândi ispite grele,
Aici când voi slăbănogi,
Să nu mă lași să cad în ele,
Să mă-ntărești oriunde-aș fi.

Să strâng comorile divine,
E tot ce eu aici aș vrea,
Să trec nepăsător de ele,
Te rog Isus nu mă lăsa.

De-oi trece chiar și prin cuptoare,
O Doamne Dumnezeul meu,
Din apa vie cristalină,
Să mă ajuți să beau și eu.

Pe buze vreau doar o cântare,
Să am în vremea cea mai grea,
Nu vreau vre-un murmur sau cârtire,
Să las ades în urma mea.

Iar de va bate-ntruna vântul,
Ca să mă clatin nu aș vrea,
Ca frunza moartă ce-i uscată,
Tu să mă ții pe mâna Ta.

Cu Tine pot păși pe cale,
Cu Tine pot eu propăși,
Cu Tine trec de orice vale,
Cu Tine eu... nu voi muri.
Amin