Cercetează mai de-aproape,
Doamne azi al Tău popor,
Du-l la ape de odihnă,
Aripi să îi dai de zbor,
Să-i pătrunzi adânc și gândul,
Și sădește veșnicii
Să te-aștepte cu răbdare,
Până Tu o să revii.

Înconjoară-l doar cu harul,
Ce-i de Tine revărsat,
Să te laude întruna,
Chiar și-n vremea de-nserat,
Urma Ta să-i stea în față,
Când va fi el încercat,
Să sfârșească unde astăzi,
E de Tine așteptat.

Norii care se-adunară,
Să-i despartă ar putea,
Să aducă iarăși soare,
Doamne numai mâna Ta,
Tu rostește azi cuvântul,
Care poate alina,
Căci cuprins este pământul,
De o groază-n vreme grea.

Pune liniștea ca strajă,
Să pazeasc-al Tău popor,
De-orice-adâncă tulburare,
De putere fii izvor,
Tu adu și-nviorare,
Ca să fie fericit,
Chiar și-n vremea de pe urmă,
Ca să fie mântuit.

Dragostea-ți ca o pecete,
Să îi fie zi de zi,
Doar iubirea Ta cea mare,
Poate-al Tău popor păzi,
Doar iubirea Ta oprește,
Cele grele care vin,
Șterge lacrimile multe,
Ea alung-orice suspin.

De-i pe căile străine,
Fă să fie strămutat,
Cum era de Tine-odată
Din Egiptul rău salvat,
De-i stă-n față pribegia,
Vino-ndqtă să-l trezești,
Ca să vadă urmă care,
Una-i doar spre slăvi cerești.
Amin