Ne pierdem credința căci lupta e mare,
Ne pierdem nădejdea căci timpul e greu,
Ne stingem în taină departe de harul,
Ce parcă dispare... căci tace mereu.

O groază cuprinde ființe slăbite,
De vânturi pornite în toi de apus,
Strigăm să ne-audă, se stinge strigarea,
Căci n-avem privirea mereu spre Isus.

Ne-acoperă ceața zăduful ne arde,
Căci astăzi pământul de el ne-a lipit,
Comoară ne este, acele ce-odată,
Vor arde în noaptea ce n-are sfârșit.

Ne pierdem în ură și grea lăcomie,
Uităm de iubirea pe cruce ce-a stat,
Uitam de-acea jertfă, ce azi ne dă viață,
Uităm cum în urmă El slav-a lăsat.

O Doamne ne-ascundem în fețele multe,
Căci nu vrem în viață, loviți ca să fim,
Cum pietrele grele pe Tine odată,
Loveau... și-a Ta fața, azi noi să trăim.

Tu iartă-ne Sfinte, ce-aduci răsăritul,
Trezește-ne-n inimi, să nu adormim,
În focul cel veșnic ce-i fără iubire,
Cu Tine iubire, în veci ca să fim.
Amin