Deschide-ți cartea mântuirii,
În care stropi de sânge sunt,
Care s-au scurs cândva pe-o cruce,
S-aducă viață pe pământ.

În ea sunt lacrimile-amare,
Ce bucurie ne-au adus,
Sunt lacrimile ce pe-o piatră,
Au fost vărsate de Isus.

Deschide-ți filă azi cu filă,
Să îl vedeți pe Dumnezeu,
Să învățați neprihănirea,
Găsită doar prin Harul Său.

Pășiți pe urma ce-a lasat-o,
Urcând calvarul... El... Hristos,
Să aibă azi spre cer o cale,
Chiar și acel mai păcătos.

Urmați doar slovele iubirii,
Ce vă învață pe pământ,
Cum sa luați asemănarea,
În alergare-a Celui sfânt.

Să răsfoiți mereu cuvântul,
Hrănindu-vă c-un dulce țel,
Acel de-a sta cu El la masă,
Cu Mirele... cu Sfântul Miel.

Deschide-ți cartea biruinței,
Putere ea vă poate da,
În inimă s-aveți cuvântul,
Care va poate ridica.

În el găsive-ți alinare,
Căci e cuvântul Celui viu,
Lumină dă în miez de noapte,
Izvor de apă în pustiu.

Să nu lăsați să se așterne,
Un praf a timpului trecut,
Deschide-ți azi și mâine iară,
Cuvântul să vă fie scut.

El niciodată nu se trece,
El este viu... e-adevarat,
Deschide-ți cartea mântuirii,
În ea e calea de urmat.
Amin