Tu poți opri îndată vântul,
Să nu fiu dus eu în pustiu,
La Tine e toată puterea,
Prin Tine pot rămâne viu.

Tu poți desparte chiar și marea,
Să nu mă-nec la malul ei,
Iubirea scut poate să-mi fie,
Când mă pândesc acei ce-s răi.

Tu poți opri chiar și futuna,
De glasul Tău ascultă ea,
Tu poți sa-mi netezești cărarea,
Atunci când stă în fața mea.

Să urc pe razele de soare,
Mă ții de mână ne-ncetat,
La Tine este răsăritul,
Și-apusul care-i minunat.

Tu poți opri în loc și timpul,
Să mă desfăț în harul Tău,
Să nu mă tem când bate vântul,
Supus ți-e Ție Dumnezeu.

Te-ascultă apele întinse,
Când strigi... se strâng de pe pământ,
Pădurea foșnetul își cântă,
Înaltu-ți nume lăudând.

Tu poți muta oricând și munții,
Ce se înalța-n fața mea,
Sunt scuturați de-a Ta putere,
Care se simte-n vocea Ta.

Tu poți deschide și morminte,
Și eu am fost cândva-nviat,
De dragostea ce-a stat pe cruce,
Ce-ndreptul meu s-a așezat.

M-ai așezat sus pe o stâncă,
Căci numai Tu mă poți urca,
Pe un calvar care odată,
În urma Ta el rămânea.

Tu poți sa-mi netezești cărarea,
Cu lacrimile ce ți-au curs,
Doar lângă Tine am putere,
Puterea sfântă... cea de sus.
Amin