Dacă e pe lume dragoste deplină –
Leacul vindecării omului răpus –
E aceea care plânge în grădină
Și apoi străbate Golgota în sus...
Dacă sunt pe lume ochi mai cu lumină –
Mai senini ca bolta cerului senin –
Sunt tot ochii care plâns-au în grădină,
Neumbriți de sânge, neumbriți de spin...
Dacă e pe lume încă vreo iertare –
Și la care vină! Cum ai fi te chem! –
E acea curată, dulce-mbrățișare,
Cea din brațul milei, cel întins pe lemn...
Dacă e pe lume dor mai cu durere
Și-n vreun piept chemare, vis mai arzător,
Un suspin rămâne... Restul doar tăcere –
Strigă dintr-o coastă nepătrunsul dor!
Dacă e pe lume mai iubită ființă –
Cum să poată omul pe-astă lume nu –
Dincolo de cruce, moarte, suferință,
Ești prin harul Jertfei, frate, soră, TU!
Amin.