Puternicul lui Iacov e adăpostul meu,
Un ajutor ce nu lipsește niciodată,
Când aspră-i încercarea, când greul e prea greu,
Când viața mea peste abisuri e purtată.

Îmi risipește teama și pace-mi dă în schimb,
Când înaintea Lui eu vin și-mi vărs necazul;
Încununându-mi fruntea cu-al biruinței nimb,
Nu va permite să m-acopere talazul.

La umbra crucii Sale cu-ncredere voi sta;
E fortăreața-n care îmi găsesc scăparea.
A veacurilor Stâncă nu se va clătina,
Oricât se-nfurie și se agită marea!