Nu cunoști pe alții bine
De-s integri sau despoți
Când nu te cunoști pe tine
De ești pleavă sau rubine.
Numai după tine o să poți
Să-i cunoști, cum sunt toți.

Lucrul cel mai greu pe lume
E să te cunoști pe tine.
Și cel mai ușor pe lume
Este să știi bine-a spune,
E să-nveți pe alții bine
Făr’ să faci și fapte bune.

Vrei ca să-i cunoști pe alții?
Caută-i în necazul tău.
Vrei să te cunoști pe tine
Cât mai mult și cât mai bine?
Caută-te-n ceasul rău
Și vei vedea cât ești de greu.

Dacă rabzi cu-n om o iarnă
Și muncești cu el o vară,
O să vezi ce sincer este,
Și vei ști cât prețuiește
Și-nlăuntru, și-n afară,
De-i gunoi sau e comoară.

Nu-ți cunoști însoțitorul,
Ca-n drum lung și-n casă mică,
Acolo-ncet cu binișorul
Îi descoperi și cusurul.
Vezi ce e și ce-o să zică,
Dacă-ndură sau se-oftică.

Când cunoști c-un lucru-i rău,
Stai în loc și ia aminte.
Asta va fi spre-un bine-al tău:
Să stai aproape de Dumnezeu,
S-asculți sfaturile sfinte,
Și-apoi smerit să mergi ‘nainte.
Amin.
(Duminică, 4 octombrie 2020)