De ziua multumirii,il preamarim pe Domnul
Caci inca-un an Stapanul a ramas credincios,
Pastrandu-ne viata si-mbelsugand Pamantul
Noi robii Lui din holde, Ii multumim frumos.
Ziua recunostintei,ne fie sarbatoarea
Cea mai imbelsugata de-alese multumiri,
In toamnele vietii sa-i oferim iubirea
Noi rodul invierii si-al sfintei rastigniri.
Priviti cata culoare,forme,diversitate
A slobozit noroiul atins de Dumnezeu,
Gustati fructe,legume,din a Lui bunatate
Ca-n duhul inchinarii sa ramanem mereu.
De ziua multumirii,mariti toti al Sau nume
Biserici si familii.oameni rascumparati
Sa stie si vrasmasii.sa stie-ntreaga lume
Cum Domnul daruiete,cum voi va indchinati!
Am scris-o cu ocazia "Zilei multumirii" de la Corbu,Constanta,unde slujesc.Ma rog ca recunostinta noastra sa izvorasca din inima si sa nu aiba nimic fals sau teatral in ea.
e buna poezia.Un sfat daca se poate, as dori sa nu te ingamfe faptul ca scrii poezii si sa nu te urce mai sus in mandrie,ca sa nu vezi ca si altii pot scrie poezii bune care merita sa le recite in adunare si sa le dai loc sa faca si ei o lucrare inaintea Domnului,
asa dupa cum au primit de sus.Doresc sa nu ai parte de nimic fals sau teatral asa cum zici, ca sa poti da mana cu cei din jurul tau, care sunt in aceeiasi breasla. Asta zic din experienta, si am trait sentimente dureroase in care un suflet nu era lasat sa recite poezii in adunare ca nu sunt bune poeziile lui, si acest lucru a fost spus de pastorul care cica si el era [poet si stia sa scrie poezii bune dar la altii nu erau bune.Tu sa nu faci la fel, oricum fiecare va fi rasplatit dupa lucrarea facuta.
Oricine poate fi ispitit in domeniul lui de activitate,insa Domnul sa ne ajute sa ramanem smeriti pentru ca totul este primit de la El.
Poezia crestina,cred ca trebuie sa fie in primul rand o unealta de evanghelizare si crestere spirituala, chiar si cu pretul unor sacrificii literare.