Ce har măreț, ce har divin
Mi-ai dăruit, Părinte,
Iertarea ce-am primit-o - n dar
Și-o inima fierbinte.
M-ai dezlegat din lanțuri reci
Din viața de robie,
M-ai îmbrăcat în crinii albi
Și-n stropi de apă vie.
Preaplinul sângelui vărsat
Pe-Altarul răstignirii,
L-ai așezat pe fruntea mea. .
'N cunună mântuirii.
Nu Te-ai uitat la vina-mi grea. .
Și m-ai chemat din zloata
Ce mă-ngroapa pentru vecii
În haina mea pătată.
Cu palmă-Ți- mir, ce răni avea,
Mi-ai alinat durerea
Și ai primit, în locul meu,
O cruce, moartea, fierea.
Sunt biată frunză de mălin,
Ce-o spulbera furtuna,
Dar, Tu, prin Haru-ți sfânt, măreț,
M-ai ridicat întruna.
Și-aș vrea să fiu cum Tu dorești,
O flacără, lumină,
O floare albă de cais,
Curată, fără vină.
Mai cad și-acum, mă poticnesc...
Și calea-mi pare strâmtă!
Te rog, ridică - mă și azi
Ș-așază-mă pe stâncă!