Preabunule Păstor iubit,
Cu capu-n sânge șiroit,
Pe barbă, ca ulei sfințit... -
De mila oilor jertfit...
Cununa Ta e fără preț
Pe lumea asta mai măreț,
Să-mi spună mie cât însemn,
Când m-ai făcut și fiu și demn... !
Preabunule Păstor de oi,
Care-ai murit și pentru noi,
Pe cruce... Atârnat în mâini...
De Inimă mușcat de câini...
Și-n Coasta Ta însulițat,
Spre-a fi Izvorul nesecat
De Viață Veșnică în veci
Acelor din morminte reci... !
Preabunule Păstor de cânt,
Cu Glas de miere picurând... -
O, Glasul Tău e fluier drag
Și nu mai sunt de-acum pribeag... -
Pe nume Tu cum ne chemai...
Și Viața Ta cum ne-o-mpărțeai... -
Și Trup și Sânge, pe deplin,
Prin Viața Ta ca să trăim... !
Preabunule Păstor din zori,
La Piept cu mieii-puișori...
Preabun rămâi și în amurg,
Când anii noștri ni se scurg...
Tu ești Același! - Nu Te schimbi!
În veci cu-același Dulce Nimb...
Tu ești Același și cu noi,
Preabunule Păstor de oi... !
Și pentru Numele ce-L porți,
În veci, Tu să Te schimbi nu poți... !
Același candid Caracter
Rămâne vrednic în etern... !
Iubirea Ta m-a cucerit
Și dorul Tău m-a mistuit... -
Să Te cunosc îmi este dor,
Isus, Preabunul meu Păstor... !
Amin.
31 iulie 2024. O seară târzie și o inimă plină de lacrimi. Prea multe întrebări... Nu își au rostul, când un Dumnezeu desăvârșit tronează...și El îmi e Tată. Și totuși, ele există. În contextul acestui zbucium, Dumnezeu m-a mângâiat prin această poezie. Scriam...cu ochii în lacrimi. Și mă bucuram că El este Păstorul preabun al vieții mele.
Versiunea audio: https://youtu.be/LEeU8xMUf84?si=VqeBm89L6F0VR1FN