Cel care, bârfind pe alții,
Caută cinste pentru sine,
Va rămâne pân’ la urmă
Să nu creadă tot ce-afirmă,
De dispreț și de rușine
Că n-a vorbit ce se cuvine.

De-obicei, în lumea asta,
Fiecare om bârfește
În vreo formă, în vreun fel
Pe acela care altfel
Decât el se dovedește
Și altfel ca el gândește.

Prostul va bârfi-nțeleptul,
Cel bogat pe cel sărac,
Cel zgârcit pe cel ce-i darnic,
Fiindcă are și e harnic,
Cei ce dorm pe cei ce fac...
Dar n-ar vrea casă, ci conac.

Cel nebun, pe cel cuminte,
Cel urât, pe cel frumos,
Cel ce este-al lui satana
Peste alți-aruncă blama
Și pe cei ai lui Hristos
Îi atacă mânios.

Cel ce nu vrea să rămână
Nici de râs, nici lepădat,
Dacă nu vrea a se-nșela,
Nu-l bârfească pe acela
Care ieri l-a lăudat,
Când de el a profitat.

Numai cel nebun se teme
Că va fi bârfit de lume.
Înțeleptul și cinstitul,
Întărit fiind de Domnul,
Nici se face că-i aude,
Supărarea o exclude.
Amin.
(Sâmbătă, 30 ianuarie 2021)