De dragul meu Te-ai dat ca Miel
Pe-al Golgotei altar,
Ca parte eu să am de cer,
Învrednicit prin har.

Înjunghiat, tăcut și blând,
Încununat erou,
Doar sângele aprins curgând
Striga în veci ecou.

Se mai aude și acum
Pe-a timpului cărări
De tot ce-a fost pe-al crucii drum,
De-amarele ocări.

Răbdai tăcut, dumnezeiesc,
Și mă iertai iubind,
Știind că eu Te răstignesc,
O Pâine împărțind.

Potirul Vieții răsturnam,
Să pot să beau și eu...
Dar vai! O clipă nu gândeam
Că Tu ești Dumnezeu!

Amin.