Într-o zi s-a dovedi-n Lumină
Tot ce pân' atunci a fost ascuns.
Dumnezeu a scoate fără vină
Cel ce a crezut în Cel străpuns.

Și, în clipa aspră a rușinii,
Capu-i înălța-va glorios
Celui ce I-a fost părtaș Luminii
Și părtaș al crucii Lui Hristos.

Și, în ceasul blând al dimineții,
Lacrima i-a șterge pe deplin
Celui ce-a rămas cu prețul vieții
Sfânt în lupta lumii cea de chin.

Într-o zi a ști oricare lume –
De atunci, de-acum, de jos, de dus –
Și al tău și-al meu și-oricare nume,
Orice gând și dor și plâns nespus.

Într-o zi s-a dovedi-n Lumină
Ce-i minciună și ce-i adevăr,
Cel ce vine când a fi să vină
Și a da deoparte orice văl.


Azi suspin de-a Ei îmbrățișare
Și de Taina Ei mă port plângând,
Tot ce azi Lumina mă mai doare
Să apună-n mine ca un gând...

Tot ce azi Lumina mă mai doare,
Răscolind în mine rane vii,
Să îmi nască dulce desfătare
Care să-mi rămână în vecii... !

Amin.