Vai ce lupta se da-n mine
cand trupul este pe moarte...
Sa-l miluiasca n-are cine,
vai cat plange si se zbate...

Irmos ecou imi bate-n veac,
mi se vesteste-n parastas...
Un gol strain si fara leac
se adanceste ceas de ceas.

Ca frunza toamna cobori-voi
in goliciunea de-inceput,
fara straie scumpe,moi,
si podoabe de-mprumut.

Dar eu stiu ca,-ntr-o zi sfintita,
lumina se va-ntoarce-n pleoape -
porumbita impodobita,
ram de maslin pe ape.

Voi trage puteri din slava curata,
sorbi-voi puhoaie de zari,
ochiul mirat va creste ca o roata
imbratisat de mii de culori.

Atingerea pleoapei usoare
in ritmul zborului rar
vesti-va,in lumea reala,
curcubeul Tau de har.

Eu...ridicat din bezna si somn
la viata plamadita sus!
Eu ridicat...dincolo de om
prin jertfa Ta,bunule Iisus.

Mai stiu,ca-n ziua cea mare,
impodobi-ma-vei din nestiut
cu straie sfinte,cu slava mare...
Unde e ,maoarte,goliciunea din mormant?