Acel ce se-ntoarce prea târziu
Rămâne pe din afară.
Pe întuneric și pustiu,
Te pierzi de Dumnezeul viu
În veșnica ocară,
În întunerecul de-afară.

Picătura, cât de mică,
Găurește piatra tare.
Și aceasta-i cu putință
Dacă are stăruință
Pentru această lucrare,
Cu nădejde și răbdare.

Nu poți doborî copacul
Doar c-o lovitură dată,
Însă unde-i stăruință
Pân’ la urmă-i biruință,
C-o credință încercată
Nu-i nimic să nu se poată.

Nici lumea n-a fost făcută
Într-o singură zi toată.
Nici tu nu slăbi când totul
Vezi că se face cu-ncetul,
Mai trebuie câte-o socoată,
Nu se face dintr-o dată.

Niciodată nu răspunde
Greutății: „Nu mai pot”.
Ci răspunde: „Pot!” și-ndată
Biruința-ți este dată.
Vei vedea că birui tot
Prin Dumnezeul Savaot.

Când îți faci cuptoru-n cale,
Ai sfătuitori destui.
Dar tu nu urma orbește
Pe-oricine te sfătuiește
Și sfaturile fiecui.
În unele înțelepciune nu-i.

Ci din toate cele spuse,
Mestecate împreună
Ia-ți tu singur hotărârea:
Cum primești călăuzirea
Cea mai dreaptă și mai bună
Cu Dumnezeu împreună.

Nu-i prea bună hotărârea
Ce nu poate fi schimbată.
Poate dintr-o dată altă
Înlesnire ți se-arată
Și-i mai simplă și-adecvată
De la Dumnezeu lăsată.
Amin.
(Duminică, 6 decembrie 2020)