Ferice de-acel ce-a crezut,
De-acel ce-a putut să se-ncreadă
În Viața ce-n el S-a născut,
Sorbind-O și fără s-O vadă!
Ferice de-acel ce-a-nțeles
Că-i Dragoste sfântă în Sânge
Și partea ce-a bun-a ales,
Că nimeni în veci nu i-o smulge!
Ferice de-acel ce-a iubit
Pe-Acel ce urât e de lume,
Cu Dânsul deplin contopit,
C-acela în veci nu apune!
Amin.