Ce rană te mai frânge
Al Lui cât încă ești,
Cât sufletu-ți mai plânge
În graiuri mai cerești?

Ce cui te mai străpunge
A te însângera,
Cât inima-ți mai fuge
Acasă pân' la ea?

Ce vis o să mai poată,
Murind, a te zdrobi,
Cât împlinirea-ți toată
Rămâne El a fi?

Ce dor se mai înalță
De-acest umil pământ,
Cât arde o speranță
Ca orice stea mai sfânt?

Ce voce te mai cheamă
Așa ca să auzi,
Cât El îți este Mamă
Și ochii Lui sunt uzi?

Și oare ce lumină
Mai cauți în forme reci,
Cât flacără divină
Ard ochii Lui în veci?

Ce-ți este răcorire
Pe lumea de zăduf,
Cât bucuria-i vie
Născută-n Sfântul Duh?

Și ce odihnă-ți este
La omul ostenit,
Cât stai cu capul peste
Un piept de Domn mărit?

Ce lauri să-ți mai pună
Aici vreun muritor,
Cât El îți dă cunună
De lauri ce nu mor?

Și cine îți mai cântă
Pe lume mai cu jar
Ca Pasărea cea frântă
Pe-al Golgotei altar?

Cui poți "comoară" spune,
Ce-aici numi "frumos",
Când ai găsit Minune
În Jertfa Lui Hristos?

Și oare ce iubire
Mai poți aici s-aștepți,
Când El muri-n jertfire
Ca să trăiești în veci?

O... Cum mai poți vreodată
Trăi fără ISUS... ?
Că-i moarte necurmată
Când Viața a apus.

Amin.