Omule, ce tristă-i viaţa
Când nu-L ai pe Dumnezeu...
Bucuria nu-i deplină
Drumul ţi se pare greu
Şi parfumul fericirii
Aşa rar te înfioară
Când vezi timpul cum se duce
Şi prind clipele să doară...
Toată viaţa-ai alergat
Din zori până la apus
Să strângi bani... să faci avere
Să îţi fie îndeajuns
Însă vai, sufletul tău
Era trist, pustiu şi rece
Căci în taină el vedea
Cum viaţa se petrece...
Iar acum, când vezi la tâmple
Cum au înflorit castanii
Te întrebi ce-ai făptuit?
Oare când trecut-au anii?
Şi, în seri târzii de toamnă
Când te-apasă dorul greu
Îţi şopteşti: Ce tristă-i viaţa
Când nu-L ai pe Dumnezeu!
Vulcan-04-08-2024
Mary