SFANT! SFANT! SFANT!



Slăvit să fii Mare Preot, al inimii mele,
Aşezat la dreapta scaunului de domnie.
În cortul Locului Prea Sfânt, în Mărire,
Slăvit să Fii, din veșnicie-n veşnicie!

Biruitor ne-ai deschis zăgazul cerului,
Cu binecuvântările din seva harului.
Păstorule Bun ne păstoreşti cu iubire,
Nu vrei să laşi nici un suflet în pieire.

Aduni toate oile pierdute, din zăvoi.
Nu laşi să se piardă nici una în nevoi.
Le duci la păşuni verzi, faci fiinţe noi...
Şi faci din eu şi Tu un noi, unu din doi.

Bândule Păstor al sufletelor noastre,
Înflăcărezi dorinţa de-nălţimi albastre.
Cântă inima o cântare în al iubirii foc,
Că-n cetatea măiastră avem astăzi loc.

Sfânt! Sfânt! Sfânt! E al meu Împărat,
Sfânt! Sfânt! Sfânt! E Domn adevărat!
Amin!