De ce suspini, creștine?

De ce suspini, creștine, sub greaua ta povară,
Când știi că Domnul tău a suferit ocară?
De ce suspini, creștine și murmuri fără rost,
Când știi că Domnul tău batjocorit a fost?

De ce suspini, creștine, cerând cu disperare
Ca suferința ta să aibă alinare,
Când știi că suferința spre Domnul te îndreaptă
Și-n sfântul cer cu dor chiar Dumnezeu te-așteaptă?

De ce suspini, creștine și plângi nemângâiat,
Știind că în sfântul sânge ai fost răscumpărat?
De ce suspini, creștine, că greul e prea greu,
Când știi că-n orice vreme îl ai pe Dumnezeu?

De ce suspini, creștine și stai îngândurat,
Privind cum lumea toată se-afundă în păcat?
De ce aștepți ca alții să meargă în locul tău
Vecinului să-i spună că este un Dumnezeu?

Că vine o Judecată și faptele îl urmează,
De ce nu-i spui, creștine, că sufletul contează?
De ce nu îndrepți suspinul și plânsul către El,
Spre Cel ce-a fost și este Isus Emanuel?

De ce suspini, creștine, și-amar te tânguiești
Când știi că strălucirea în flăcări o primești?
De ce nu-Mi ceri puterea plângând să-i poți ierta
Pe cei ce ți-au greșit? Doar cere-Mi și-ți voi da!

De ce suspini, creștine, și-ades ești tulburat,
Când știi că pacea Mea pe cruce Eu ți-am dat;
Și-n jertfa de la cruce, în noul legământ
Ți-am dat iertarea în dar și albul Meu veșmânt?

(10 august 2024)