Încet la vorbire e un sfânt caracter,
Pe buze ce poartă cuvinte din cer,
Ce-s drese cu sare... gustos, cumpătat...
Alese cu grijă, tânjite ca sfat...

Exclamă valoarea, conservă ce-i bun
Și fac diferența în lumea de-acum...
Sunt roua din arșiți, sunt ploaia de sus,
Pe focul durerii în suflet răpus...

Iubeşte tăcerea, ascultă întâi...
Să cugeţi în taină apoi să rămâi...
Şi-n urmă răspunde ce Domnu-ţi va da -
Prin Duh, mângâierea din inima ta...

Sau poate mustrarea, ce doare spre leac,
Cu dorul de-un bine prelins peste veac...
Cu aceeași iubire - nimic mai puțin...
Cu miere pe limbă și nu cu venin...

Atent la vorbire e un sfânt caracter,
Ce face cu alții ce-ar face cu el...
Că-n asta e Legea Iubirii din Trup,
Când toți sunt ca unul și-n veac nu se rup... !

Amin.