Mi-e mai ușor să plâng eu singur
decât a spune cât mă doare
și cât m-apasă când cuvântul
îmi duce cuiva întristare.

Când nu-i pot spune nici un bine
când nu-i văd nici o parte bună
când văd atâta slăbiciune, -
și nu-mi vrea graiul să i-o spună.

Mi-e mai ușor să merg eu singur
în odăița de suspine
decât să pun a suta oară
de unde-i răul ce tot vine.

Mi-e mai ușor să rabd osânda
decât să osândesc pe față,
decât s-aprind un foc în alții
mai bine-mi ard a mea viață.

Mai bine sufăr orice chinuri
și nedreptăți și cazne grele
decât să-mi spună conștiința
că cineva le-a dus pe-a mele.

Căci greul meu oricât de mare-i
ne-vina mea ușor mi-l face,
dar greul altora nu-mi lasă
nici viu, nici mort, un ceas de pace.