Oare cum m-aș face una
Eu cu Omul suferinței,
Când n-am parte de niciuna,
Nici de lacrimă, suspin... ?
Și când trece și furtuna
Port cununa biruinței,
Dacă n-am purtat cununa
Cea de spin... ?
Oare ce îngemănare
Este între El și mine,
Răul când pe El Îl doare
Mai amar ca un piron... ?
Și pe min' să nu mă sape,
Să nu-l birui eu prin bine... ?
Cum vom fi atunci aproape,
Pe un tron... ?
Oare inima îmi bate?
Și îmi strigă? Și îmi plânge
Ca a Lui pentru cetate,
Ca a Lui pentru ai Lui... ?
Oare mie îmi mai pasă
Cum păsatu-I-a prin sânge... ?
Căci iubirea-și dă și viață –
Altfel nu-i... !
Oare sunt născut din El?
Oare sunt și eu iubire?
Oare sunt și eu din cer?
Dorul meu acolo-i dus?
Duhul Sfânt în min' rodește
Roada Lui de mântuire?
Iar în mine Cel ce este
E ISUS... ?
Amin.