Nu numai să spun: „Te iubesc!”
Isuse, cu vorbe de miere,
Ci-n fapte s-arăt, să trăiesc
Cum Cartea cea sfântă o cere.

Nu numai să spun: „Te ador!”
Când viața mea este senină,
Ci-atuncea când nu-i decât nor,
Mai tare să strig spre lumină.

Nu numai să spun: „Te ascult!”
Când Tu îmi vorbești despre bine,
Ci-n toate, supus tot mai mult,
Mereu să m-apropii de Tine.

Nu numai să spun: „Te urmez!”
Cărarea când urcă tot lină,
Ci-n drumul stâncos să veghez
Și fața să-mi fie senină.

Nu numai să spun: „Mulțumesc!”
Când planul ce-l fac izbutește,
Să pot mulțumi îmi doresc
Chiar voia-mi de nu se-mplinește.

Nu numai să spun că-s creștin
Și viața să n-o dovedească,
Ci-oricând caracterul divin
Prin traiu-mi curat strălucească.

Nu numai să spun că mă rog
Și-apoi să-mi urmez viețuirea...
La Tatăl, în sfânt dialog
Să-nalț credincios mijlocirea.

Nu numai să spun ori să cânt
Și-n public s-aduc o slujire,
Ci-n omul lăuntric, cu-avânt,
O viață să am de sfințire.

Nu numai să spun că ajut,
Dar punga s-o-nchid cu grăbire,
Ci-n milă, spre omul căzut,
Și banii să-mi dau, și iubire.

Nu numai să spun și atât...
Vreau fapte să am, nu spoială!
Să-mi spui la sfârșit hotărât:
„Rob bun cu slujire loială!”