Preadulcele meu Tată,
Tu n-ai uitat de mine,
Căci eu sunt pentru Tine
Comoara ce-ai iubit...
Și n-o să uiți vreodată,
Chiar de-ar uita o lume,
Căci Tu mi-ai dat un nume
Și-un rang desăvârșit... !

Căci Tu mi-ai pus pecete,
Căci Tu mi-ai dat o haină
Și-ai pus în mine-o taină –
Un dor de Dumnezeu...
Și fără de regrete
Te-ai dat să Te răpună,
Să fim noi împreună
Și-n veci să fiu al Tău... !

Te-ai dat Răscumpărare
Și Te-a-nviat Iubirea...
Te-ai dat spre mântuirea
Aceluia pierdut...
Și valuri de-ndurare,
Curgând din a Ta coastă,
Dădeau iertarea noastră
De tot ce am făcut... !

Te-ai dat spre vrednicia
Aceluia nevrednic –
M-ai pus Lumină-n Sfeșnic –
Lumină din a Ta...
Împodobind vecia
Cu zâmbetele mele
Ca pe un cer cu stele,
Cum nimeni nu visa... !

Eu îmi plecasem ochii,
Parcă uitând minunea,
Parcă uitând genunea
Din care Tu m-ai scos...
Dar, Tată... cum te-apropii
Duios să ștergi obrazul
Și să oprești talazul,
Să știe de Hristos... !

”Oprește-te, durere!
Oprește-te,’ndoială!
Și du-te cu sfială
De unde te ridici!
Că-n Mine e Putere
În inima înfrântă
Și bucurie sfântă... ”
Cu glas de tunet strigi.

Zâmbind de drag voi plânge,
Dar tot nu ți-e răsplata...
Căci ai iubit cu fapta
Așa nevrednic om,
Învrednicit prin sânge,
Prin jertfa preacurată,
Preadulcele meu Tată,
Preadulcele meu Domn...

Amin.