Acuma plâng, și nu-nțeleg, și gem
Sub apăsarea fricii când mă tem...
Dar glasul mi-l înalț și încă strig:
Ai milă, Doamne, Fiul lui David!

Mai dă-mi iar har să pot înainta,
Chiar dacă zilnic lupta este grea,
Chiar dacă nu văd soarele ieșind
Și valurile mă izbesc mugind...

Îmi amintesc de-a Tale îndurări,
Cum noaptea îmi dădeai din cer cântări,
Și cum la Templu, Doamne, mă suiam
Și Numele Tău Sfânt îl preamăream...

Aceasta încă-mi dă speranțe iar,
Că nu e așteptarea în zadar!
Că Tu Același ești, mereu pe tron,
Și vei rămâne-al vieții mele Domn!