Să nu privești în urmă la tot ce ai lăsat...
Să nu privești la lume cu jale și cu jind...
Căci Dumnezeu El Însuși 'napoi nu S-a uitat,
Ci a privit 'nainte și-a pășit iubind!

El, Dumnezeu ce este și ieri și azi și-n veci,
Nu S-a uitat în urmă la tronul Lui din cer...
Ci a venit să treacă pe unde astăzi treci
Și-a fost așa ca tine ca tu să fii ca El.

Nu-Și află El plăcerea în cei ce dau 'napoi...
O, lasă-I Celui care e ieri al tău "a fost"...
Să nu privești în urmă... că-n urmă-i doar noroi,
Și treci și tu prin lume ca Domnul tău Hristos!

La tronul de cenușă să nu te uiți nici tu...
Să nu îți fure ochii sclipirile-i de jar...
Mai scump ca tronul slavei nu-i tronul lumii – nu!
Căci focul lui te arde, te stinge și-i amar!

Lăsatu-Și-a El tronul ca tine pentru-a fi,
Cu tine și în tine... Sămânța cea de sus,
Murind, Dumnezeirea în tine o rodi
Și înflori în tine Iubirea de nespus!

O, lasă-ți azi nimicul... Cu El te-mbogățești...
Și nu privi în urmă nimicul ce-ai lasat...
Când e Hristos în tine, iubire-atuncea ești,
Născut din Dumnezeul acel Adevarat!

Amin.