Tu faci perfecțiune din haos,
Tu faci realitate din vis,
Dai viață-n al morții repaos,
Aprinzi și jăratecul stins...

Tu faci dimineață din noapte
Și pui bucurie în zori...
Tu faci o cântare din șoapte
Și prafu-l preschimbi în comori...

Tu faci fericire din lacrimi
Și dulce pe-obraz o adii...
Tu faci libertate din patimi
C-o singură vorbă... cum știi.

C-o singură vorbă Tu valul
Îl culci liniștit și supus...
C-o singură vorbă amarul
Îl scurgi într-un ultim apus...

O singură vorbă... și este
Deodată un tot în nimic...
Tu ești pretutindeni și peste
Și Tu ești în omul cel mic...

Tu faci dintr-o inimă tronul,
Din noi un Imperiu ceresc –
Tu ești Împăratul și Domnul
Și-n toți unde ești, toți iubesc...

Tu faci numai lucruri frumoase,
Lipsite de-al lumii regret,
Și-n dorul de-o zi glorioasă
Ne-nchegi și ne iei ca buchet...

O, fă-mă, Isus, și pe mine
O floare ce-n veac n-a pieri,
Ce peste-ale lumii suspine
Suspină mai tare să vii...

Mai lasă-mi iertarea ca rouă,
Te rog, preaiubit Grădinar,
Și fi-voi în ziua cea nouă
Cu-aceia părtași l-al Tău har...

Amin.