Cel ce singur se ajută
Îl ajută și Hristos.
Dar nici cerul nu-i ajută
Celui ce fuge de muncă,
Leneșului urâcios,
Somnoros, morocănos.

Tot mai aproape-i o cămașă
De pielea ta, ca un cojoc.
Tot mai degrab’ te-ajut-un frate
Decât unul ce-i departe,
Decât un străin la nenoroc,
Când tu resurse n-ai deloc.

Când nevoia-i ca furtuna
Și-ajutorul e departe
Dumnezeu e-ntotdeauna
Gata să le-ntindă mâna,
La ai Săi, ca să îi scape.
Satan vrea doar să-i îngroape.

Iarba iarăși crește.
Calul mort nu-nvie.
Pe flămând tu îl hrănește
Oricine-ar fi să fie
Că Domnu-ți răsplătește
De-o faci cu bucurie.

Nu cere ajutor la o elită,
Decât numai muncii tale.
Asta-i cea mai fericită,
Ea e cea mai bună cale
Chiar de Dumnezeu primită,
Spre mărirea slavei Sale.

Întotdeauna, îndoit ajută
Cel ce dă ceva grăbit.
Frate bun, pe-oricine-ajută!
Și Domnul te binecuvântă.
Când ajuți pe cel lipsit:
Domnu-ți va da-nsutit!
Amin.
(Luni, 27 aprilie 2020)