Întristați pentru o vreme prin tot felul de-ncercări,
Apăsați, dar cu măsură, de poveri și de dureri:
Așa suntem astăzi, Doamne, cum prin Petru ai vestit,
A credinței încercare are-un rol predefinit.

Ea-i mai scumpă decât aurul ce-i totuși încercat
Și prin foc chiar curăția și valoarea și-a probat;
Deci, mărește-ne credința, Bunul nostru Dumnezeu,
Chiar prin școala încercării credincioși să fim mereu,

Ca la sfânta arătare a slăvitului Isus,
S-avem parte și de laudă, și de cinstea cea de sus;
Căci pe Domnul, prin credință, noi, deși nu L-am văzut,
Îl iubim cu-nflăcărare și în El ne-am încrezut.

Bucuria negrăită, strălucită ce-o dorim,
Ea constă în mântuirea ce la capăt o primim
Ca sfârșit al alergării vieții noastre pe pământ;
Dacă am umblat cu Domnul, moșteni-vom cerul sfânt.

Mulți proroci dorit-au harul ca să vadă ce-au vestit,
Dar misterul mântuirii L-ai ținut pecetluit;
Și chiar îngerii din ceruri să privească au dorit,
Cum, la vremea îndurării, Tu Cuvântu-ai împlinit.

Noi avem acuma șansa: Evanghelia-auzim,
Duhul sfânt trimis din ceruri să putem să îl primim –
De aceea să ne-ncingem coapsa minții, treji mereu,
Și nădejdea să ne-o punem doar în har, în Dumnezeu.

Iar ca fii ai ascultării, noi, de pofte să fugim,
Căci al Domnului Cuvânt spune azi să ne sfințim
Și cu frică-n pribegia vieții pe acest pământ
Să trăim, căci Însuși Tatăl a cerut... și El e Sfânt!

Prețul greu al mântuirii pe cari l-a plătit Hristos,
Nu constă-n argint sau aur, în valorile de jos;
Este sânge fără pată, ori prihană, ori păcat...
Pregătit a fost de Domnul, Mielul cel înjunghiat.

Domnul vrea, și noi, ca Dânsul, cu căldură să iubim,
Ascultând de adevăru-I, sufletul să-l curățim.
Fără prefăcătorie între noi să viețuim,
Căci am fost născuți de Duhul prin Cuvântul viu. Amin!