Tu mă iubești la fel de dulce încă...
Și încă mă privești cu-același drag...
Și Inima la fel Ți-e de adâncă...
Și dorul meu în Tine nu-i pribeag...

Căci dor cu dor se află-n duioșate
Și îmbrățișate plâng n-al lor alin...
Și până și oftările-s uitate...
Și lacrimă, și rană, și suspin...

Nu e pe lume clipă mai sublimă
Decât o clipă-n Brațul Tău, Isus...
Când, după o respingere meschină,
Eu văd c-a Ta Iubire nu s-a dus...

Mă-ntorc acum să cad pe-un Piept de sânge,
Împinsă de-o durere fără glas...
Și, copleșită-n Brațul ce mă strânge,
Cunosc c-a Ta Iubire mi-a rămas...


Tu mă iubești la fel de dulce, Tată...
Și încă mă cunoști ca fiica Ta...
Și fericirea mi-e adevărată,
Când știu că-n veci Tu mă iubești așa...

Amin.