Isuse, Culme Minunată
de unde văd pe Dumnezeu,
ce viață binecuvântată
adus-ai sufletului meu...
E-atâta bunătate-n Tine
Stăpâne-atât de Sfânt și Bun,
cât cu-al meu glas printre suspine
în veci eu n-am să pot să spun...

Atâta milă și iubire
Isuse-n Tine am aflat,
cât n-o să poată niciodată
să spună-un păcătos iertat...
Atâta dragoste și pace
eu aflu-n Tine zi de zi,
mai mult decât putut-am crede
sau mi-am putut închipui.

Cu ce înfiorate imnuri
de slavă Ți-aș putea cânta?
Când Tu mă faci să simt, Isuse,
ce nici n-aș fi putut visa.
Cum să-Ți arăt recunoștință
când Tu mă faci acum să am
atâta har, cât niciodată
nici să-mi închipui nu-ndrăzneam! ...

Cum... când în tot ce pot Isuse,
eu sunt atât de slab și mic
și-n neputința mea mai vrednic
de Tine n-am nimic, nimic...
- Primește-mi jertfa caldei lacrimi
și darul cântecului mult,
din fundul unei inimi care
Ți-ar da... dar n-are ce mai mult!